Multor redactori din perimetrele presei scrise si audio-vizuale le plac cuvintele mari. Care cutremura. Care biciuiesc sensibilitatea noastra opacizata de doua decenii si mai bine de presa in tonalitati retorice si bombastice.
Dupa asa-numitul "dezastru" de la Bac, nu putea sa mai urmeze decat un alt "dezastru", cel al titularizarilor, dupa care, probabil, cel al bacalaureatului din august etc. Asta ca sa ne referim doar la domeniul mai ingust al educatiei publice. Pentru ca dezastre vor mai fi fiind si in alte domenii ale vietii sociale si publice in zbuciumata perioada pe care o parcurgem.
Am incercat mai deunazi sa argumentez ca Bac-ul nu a fost deloc vreun dezastru, ci ca el, in modul in care a fost conceput si tradus in exercitiu, dar si in privinta rezultatelor, destul de socante, de altfel, a fost doar o prima etapa catre o necesara normalitate, un gest curajos prin care ne-am privit, pentru prima data, dupa multa vreme, in oglinda adevarata a capacitatilor si realizarilor noastre.
Mai afirmam ca rezultatele, chiar asa precare, cum arata, sunt inca peste nivelul realitatii nude si brute, dar nimeni nu poate deodata sa faca un salt prea abrupt in prapastie, fara sa riste sa-si franga iremediabil spinarea. Asa ca ministrul, pentru moment, s-a multumit cu o jumatate de revolutie.
Ceea ce s-a intamplat la concursul pentru titularizarile din acest an reproduce destul de fidel evenimentele, rezultatele si invatamintele bacalaureatului. Cum ar zice vreun mucalit: "La asa profesori, asa elevi!" Ceea ce este adevarat doar partial.
Intrucat am auzit pe media si pe surse suficiente puncte de vedere diletante, atunci cand n-a fost vorba de obisnuitele diversiuni, ca unul ce ostenesc de cateva decenii in domeniu, doresc sa punctez doar cateva adevaruri, care cred ca explica in buna masura ce este cu aceasta asa-zi
