Prestigioasa revistă britanică “The Economist”, a publicat un editorial foarte interesant care detaliază câteva dintre problemele majore ale controversatului proiect F-35 Joint Strike Fighter.

Potrivit publicaţiei brtitanice, “America ar trebui sa reducă comenzile pentru noile sale avioane de luptă întârziate şi costisitoare – şi să cheltuiască pe echipamente mai folositoare. La vremea respectivă, părea o idee bună. În 2001, când Lockheed Martin a câştigat contractul pentru dezvoltarea a ceea ce a devenit cunoscut sub numele F-35 Joint Strike Fighter, scopul era să se producă un avion tactic relativ ieftin, cu capabilitate “stealth” de evitare a radarelor, care să înlocuiască cel puţin patru alte tipuri de avioane aflate în serviciu. Cel mai mare program militar din istorie nu urma doar să constituie coloana vertebrală pentru flota de avioane de luptă a Americii pe următorii 50 de ani, ci să aducă şi vânzări de la cei mai apropiaţi aliaţi ai Americii. Cel puţin 3.000 de F-35 urmau să fie comandate de la început (mai mult de 2.400 doar de America). Urmau să rezulte economii uriaşe din punctul de vedere al eficienţei, iniţial din amploarea cifrei de producţie, şi mai apoi de la modelul Southwest Airlines de a folosi doar un tip de bază de avion pentru 90% din flotă. Livrările de avioane operaţionale urmau să înceapă în 2010.

Un deceniu mai târziu, lucrurile par mai puţin roze. F-35 se pare că nu va intra acum în serviciu înainte de 2016; costurile de program s-au ridicat la peste 380 miliarde dolari; costul mediu al fiecărui avion aproape s-a dublat; iar Pentagonul consideră acum că F-35 va fi cu o treime mai scump de operat decât avioanele “de înlocuit”, cu costuri de durată a vieţii de 1 trilion de dolari (o mie de miliarde). Senatorul John McCain numeşte proiectul “un tren deraiat”. Chiar şi susţinătorii săi, cum ar fi Robert Gates, fostul Secretar al