Desi de ani de zile se spune ca prin licee e vai si amar, ei nu stiu; desi de ani de zile universitatile gem de semianalfabeti cu bacalaureat, intrati pe baza de dosar rafistolat, ei nu au aflat nimic; desi de ani de zile se vorbeste din gros pe la colturi despre profesori incapabili sau care nu-si fac meseria, despre furturi la examene, absente de la scoala si cursuri, bacalaureate aranjate, lucrari de licenta cumparate si doctorate plagiate, ei nu au intrat in alerta cu adevarat.
O vina pentru rezultatele proaste ale bacalaureatului de anul asta are si presa. Cum asa?, se vor intreba unii, nedumeriti si, pina la un punct, pe buna dreptate: doar nu jurnalistii au fost in bancile scolare, doar nu ei au scris tezele de nota 1 si 2! E adevarat, insa eu continui sa cred, cu naivitate, ce se spune despre misia lor, despre ei: ca sint ciinii de paza ai democratiei. Deci ca trebuie sa stea cu atentia treaza la ce se intimpla in tara, tragind la timp un semnal de alarma asupra unei situatii care risca sa devina exploziva. Insa majoritatea covirsitoare a jurnalistilor nostri cheltuie, de 20 de ani incoace, mii de ore de emisie, mii de tone de hirtie si mii de gloante pentru cea mai mica declaratie sau gest sau fapta a vreunui politician, imbecil sau nu; cheltuie mii de ore de emisie, tone de hirtie si mii de gloante cu cancanuri infecte, care-ti dau impresia degradanta ca tara noastra a devenit o mahala sau un bordel. Nu scapa nici o aschie de lumina cazuta pe chelia lui Basescu, analizind-o indelung: cum e orientata, spre stinga sau spre dreapta? E mai ascutita la capatul dinspre sud sau dinspre nord? Nu scapa nici o umbra de zimbet de pe chipul bietelor monici, nici o replica strungareata a becalilor, nici o idila nemuritoare intre vipurile cu tatuaje pe brate... Vorbe, vorbe, vorbe... „Ce-a vrut sa spuna cutare cu chestia asta?" ii intreaba pe toti invitatii sai in
