E bine ca avem Chinatown. Desigur ca la alte popoare surori si/sau prietene, chinezii au deschis mall-uri in propriile cartiere in urma cu zeci de ani. Aproape secole.
Ce-i drept, la noi conceptul nu exista pe vremea lui Nicolae Ceausescu, care insa n-a fost atat de lipsit de inspiratie sa nu vada potentialul comercial al insotirii cu urmasii lui Mao. Dar nici centre culturale ca cel de la Afumati n-a facut, ca prea mirosea a "o tara - doua sisteme" si nu-i trebuia lui deranj.
Cu actualii guvernanti, probabil ca vom recupera inceputul Chinatown-ului newyorkez, cladit prin secolul 19. Sper, desigur, sa nu traversam perioada razboaielor dintre emigrantii asiatici si autoritatile americane sau epoca opiului si a traficului de carne vie, deoarece avem DIICOT si servicii speciale. Basca jandarmi care pazesc trenuri.
Facem asadar un arc peste timp si primenim istoria dintre comerciantii chinezi si capitalisti, reali sau facuti, si primim in mijlocul nostru ditamai investitia de 100 de milioane in magazine, depozite si restaurante. Nu degeaba radea Emil Boc la inaugurare ca o fecioara dupa vizita Sburatorului, stie el ce stie. Urmeaza sa se construiasca si 300 de case traditionale chinezesti, si-atunci sa te tii!
N-a estimat nimeni, fireste, cat din cifra de afaceri va fi taxata si cate perechi de adidasi pentru copii surdomuti va gasi senatorul Banias in containerele din Constanta, pe care nu-i va mai incurca in birocratie. Cand vin unii si salveaza economia, nu te uiti la fleacuri.
Desigur ca mititeii pot mai mult, dar noi ne multumim cu putin. Americanilor le-au dat peste un triliard de dolari si le-au cumparat si cateva sute de firme. Nu spune nimeni sa ne cocosam intr-o asemenea maniera, dar ce s-ar fi intamplat daca aveam acum niste autostrazi construite de chinezi?
O relatie de imprumut cu China
