Sa ne miram? Sa ne intrebam de ce, in fiecare raport CE pe justitie, vinovatii sunt aceiasi? De ce Parlamentul, Consiliul Superior al Magistraturii si Inalta Curte de Casatie si Justitie sunt mereu aratate cu degetul? Sa nu ne miram. Sa ne ingrijoram.
Asta pentru ca, atunci cand e vorba de institutiile astea, lucrurile se schimba greu. Extrem de greu. Mai ales cand vine vorba despre ICCJ si CSM, ai caror membri, spre deosebire de Parlament, nu se tem de votul popular. Institutii care de ani de zile se zbat intre acuzatii de coruptie dintre cele mai grave, sisteme de promovare clientelare si dubioase si mai ales tergiversarea unora dintre cele mai sinistre incalcari ale legii.
Putem spune, in cazul asta, ca aceste institutii sunt principalele institutii vinovate pentru viermaraia coruptiei din Romania? Da, cu ochii inchisi. Nu doar ele, dar sunt in prima linie. Cand nu ai nici macar o singura condamnare pentru mare coruptie sau, mai mult, cand nu ai achitari pe mare coruptie, cand magistratii nu patesc absolut nimic, indiferent de ce se intampla, cand un om ca Voicu poate sa controleze ICCJ, cand ai promovari acolo dupa reguli de orice fel, doar transparente nu sau, pe scurt, cand stam in halul asta si Europa ne-o spune, e clar ca oamenii din CSM si ICCJ trebuie sa se simta cu musca pe caciula.
Avem doua vesti proaste aici. Foarte proaste. Lucrurile sunt atat de proaste incat putem sa ne asteptam ca situatia sa nu se schimbe radical in justitie pentru cativa ani buni. Din doua motive. Primul ar fi ca schimbarile care sunt necesare sunt extrem de greu de realizat. Va fi nevoie de o serie de reforme care sa imbunatateasca functionarea acestor institutii, responsabilizarea lor, modul in care isi promoveaza oamenii. Greu de schimbat toate lucrurile astea. Al doilea motiv e acela ca, in conditiile in care aceste reforme sunt totusi imple
