Foto: Cristian Marcu Aprigă femeie! Şi-a făcut o carieră şi o viaţă... ca ale ei mai rar. Mai ales cariera. Nu s-a lăsat, nene, nu s-a lăsat. Alta, da’ ce vorbesc eu?!, alţii în locul ei s-ar fi blegit. S-ar fi apucat de crescut nepoţi, de şurubărit pe la vreun hobby. Nu şi Rodica Purcel. Ea nu, niciodată. Ea ţine steagul luptei de clasă sus. Pentru că trebuie să vă spun că Rodica Purcel este o femeie care are ce apăra.
Dârză femeie! Zece bărbaţi ţi-i culcă la picioare dacă vrea. Şi vrea, deh!, femeia tot femeie. Musai să adaug că Rodica Purcel are şi ea o viaţă psihosomatică la fel ca oricare alta, deşi nu chiar la fel. Mă-ntâlnesc în piaţă, de exemplu, cu Rodica Purcel, „săru’ mâna, doamna director!”, eu, „bonjur, dragă”, ea, „ce mai faceţi?”, eu, „eeeee...”, gest plictisit, din umeri, ea, „cumpărături, cumpărături?”, eu, „şi d-astea”, ea, „atunci săru’ mâna şi spor la treabă”, eu, gest de la revedere, cu mâna, în dorul lelii, ea. De asta spun, Rodica Purcel e un om printre oameni. NU! Un superom printre oameni. Pentru că ea are viziuni şi cade pe gânduri fără să stea pe gânduri. Rodica Purcel nu gândeşte ca noi, restul, care ne limităm la un cerc restrâns de oameni şi probleme mici, din jurul nostru, pe care-l învârtim în jurul lumii.
De asta spun că Rodica Purcel este super om printre oameni. Egoul ei este pe cât de atoatecuprinzător, pe atât de selectiv. Cei care sunt primiţi au loc să se lăfăie berechet. Dar să lăsăm farafastâcurile, nu se potrivesc, pentru că Rodica Purcel e om dintr-o bucată. Odată a făcut şedinţă cu angajaţii ca să afle ce părere au într-o anumită chestiune. Memorabilă zi! Oamenii veniseră de dimineaţa, ca de obicei, la serviciu, când, deodată, zdrang!, Rodica Purcel cade ca un trăsnet în mijlocul lor. Că fiecare să-şi arate opinia. Bineînţeles că nimeni nu venise la o aşa slujbă cu opiniile de acasă, doar v-am spus că
