După cum spuneam data trecută, lipsa unei mitologii politice fondatoare pentru Europa care să cimenteze procesul de unificare a continentului face ca solidaritatea politică să fie aproape imposibil de realizat în perioadă de criză. Mai departe, absenţa solidarităţii îngreunează conturarea unui leadership politic veritabil pentru Uniunea Europeană, fapt ce afectează negativ traversarea crizei economice şi ar putea pune bazele unei majore crize politice de sistem.

Însă modul în care parcurgem criza economică are şi o dimensiune domestică ce nu ţine de arhitectura politică a UE, ci de evoluţia relaţiilor de putere din interiorul democraţiilor liberale occidentale. Astfel, poate amănuntul cel mai important pe care l-a relevat actuala criză este cât de mult pătura clasei de mijloc a pierdut teren politic în faţa asaltului cercurilor finanţiste asupra guvernelor naţionale.

Mai întâi, să plecăm de la cauzele situaţiei actuale. Astfel, dereglementarea pieţelor financia-re în marile puteri economice ale lumii, care a provocat în fond întreaga criză, a scos din activi-tă-ţile economice ale clasei de mijloc sume fabuloase de bani. Această evoluţie însă nu este, aşa cum se sugerează adeseori, un imperativ dat de raţiunile de competiţie economică ale unui „sistem" capitalist impersonal. Dimpotrivă, dată fiind greutatea acestor puteri economice, dereglementarea la nivelul lor CONSTRUIEŞTE acel sistem economic în care operăm şi deci con-stituie un act voliţio-nal în spatele căruia se ascund oameni care iau anumite decizii. Aşadar, retorica unui sistem capitalist care ar necesita un anumit tip de acţiune politică este în bună măsură o mistificare a realităţii la care contribuie de multe ori şi ştiinţa. Prin urmare, această retorică trebuie respinsă. Pentru a vă da un exemplu, veţi găsi foarte mulţi specialişti de economie politică internaţională care vor adera din raţ