21 iulie 2011
Băsescu a cerut Guvernului să nu mai plătească arieratele către furnizorii de medicamente.
Cu ce drept face asta ? Mie mi se pare că atitudinea președintelui este un îndemn adresat statului de a nu-și mai onora obligațiile față de furnizorii săi. Nu este prima dată când se întâmplă asta, dar acum parcă este mai explicit decât în alte rânduri.
Aceste arierate nu sunt altceva decât plăți restante, datorii, sume de bani care ar fi trebuit plătite la o anumită dată convenită anterior. Arieratele la care se referă președintele reprezintă contravaloarea unor medicamente ce au fost livrate în sistem cu luni în urmă. Sistemul le-a folosit, iar acum același sistem nu vrea să le plătească. Altfel spus, încearcă să tragă o țeapă ! Culmea este că președintele, în loc să încerce o mediere a situației așa cum îi cere Constituția, se implică fățiș de partea uneia din părți, tocmai a celei care – deși a beneficiat de servicii – nu vrea să mai plătească. Adică, de partea țeparului !
Arieratele sunt specifice oricărei economii indisciplinate. Este ușor să fii neperformant, să nu-ți plătește furnizorii și alte cheltuieli, iar sumelor în cauză să le spui simplu, arierate. Apoi nu-ți mai rămâne decât să te vaieți de mari greutăți în plata arieratelor. Pe vremea lui Ceaușescu, arieratele erau prezente în aproape orice domeniu al economiei naționale. Plățile se făceau mereu cu întârziere. Cu cât un domeniu era mai important, cu atât plătea mai greu. De exemplu, industria siderurgică îi era atât de dragă dictatorului, încât un combinat siderurgic avea dreptul să întârzie plățile la furnizorul de electricitate. Evident, unei fabrici de încălțăminte o astfel de facilitate nu-i era permisă.
Acum, observăm că statul nu este în stare să administreze corect bugetul alimentat de populație prin contribuțiile sale. Asta se numește incompetență. Din neferic
