Profesorul Robert J. Shiller, de la Universitatea din Yale, a pus pe hartie un amanunt economic pe care il observa multa lume, dar cunoscatorii il trec cu vederea, iar necunoscatorii se fac ca nu-l observa, doar-doar sa nu creada cineva ca nu s-ar pricepe.
Specialistul se refera la mult discutatul indicator cu care masuram povara financiara a unei tari: raportul dintre datorii si PIB. Suna frumos, dar, in fond, ne trimite pe o pista falsa.
Punand la numarator datoriile, masurate in moneda, iar la numitor PIB, masurat in moneda pe an, orice scolar cu nota buna la aritmetica stie ca se simplifica moneda cu moneda si ramane anul.
Din capul locului, observam ca numaratorul exprimat in moneda este o cifra absoluta care arata datoria in euro, iar numitorul este una relativa, raportata la an, respectiv la unitatea de timp. Rezultatul impartirii este anul.
Ce legatura are anul cu datoria Greciei de 135 miliarde euro? Anul are legatura cu timpul de rotatie a Pamantului in jurul Soarelui, are legatura cu agricultura sezoniera, cu varsta noastra, dar legile economice nu depind nici de anotimp, nici de ciclurile astrale.
Care lege din matematica, din fizica sau din economie ne obliga sa luam anul ca unitate de timp, pentru a estima povara tarii? De ce nu trimestrul? De ce nu deceniul sau chiar secolul?
Masurand datoria si PIB asa cum le masuram noi, procedam ca si cum ai aduna mere cu pere si ai astepta sa obtii rezultatul in gutui.
Ne amagim cu o fractie irelevanta?
Profesorul Robert J. Shiller recomanda sa ne amintim, din cand in cand, cele invatate la scoala: orice socoteala are la baza o unitate de masura corecta. Gresind unitatea de masura, concluziile vor fi sigur eronate.
Daca economistii nu s-ar referi la un PIB anual, ci la unul trimestrial, datoria externa ar rama
