Raymond Chandler, copilul părăsit de un tată alcoolic, a crescut trăind mediocru. A dat faliment şi în viaţă, şi în afaceri. După 51 de ani de existenţă amară, şi-a schimbat destinul, publicând un roman poliţist. La sfârşitul anilor ’30, Raymond Chandler arunca în aer toate regulile genului cu „Somnul de veci“, o carte în care începea să trăiască pentru totdeauna detectivul Philip Marlowe.
Viaţa lui Raymond Chandler poate încăpea chiar şi într-o frază: s-a născut pe 23 iulie 1888, la Chicago, a copilărit în Marea Britanie, a studiat în Anglia, Franţa şi Germania, a făcut armata în Canada şi la Forţele Aeriene Engleze, unde a bifat condica şi în deloc eroicul departament de aprovizionare, a luptat pe frontul francez, în Primul Război Mondial, a fost jurnalist la publicaţiile londoneze „Daily Express" şi „Western Gazette", a revenit în Statele Unite pentru a se angaja la o fermă, a vândut articole sportive în California, a ţinut contabilitatea la o firmă de lactate, a devenit funcţionar la o bancă din San Francisco şi reporter la „Daily Express", în Los Angeles.
Humphrey Bogart, în rolul lui Marlowe
Falit în timpul Marii Depresiuni, tocmai când făcea parte din managementul unei companii petroliere, Chandler s-a apucat de scris. Maculatură: povestioare în reviste de senzaţie, mici scenete pline de suspans, dar care i-au format mâna de scriitor. A publicat prima povestire în 1933.
La 51 de ani dădea lovitura cu romanul „The Big Sleep" („Somnul de veci", 1939), ecranizat şapte ani mai târziu, de regizorul Howard Hawks, cu Humphrey Bogart şi Lauren Bacall în rolurile principale. Filmul a avut la bază un scenariu scris de autor în colaborare cu William Faulkner. Au urmat 20 de ani de succes ca scenarist şi romancier; 20 de ani de orgoliu alintat de lux, care au culminat cu o moarte anonimă, pe 26 martie 1959, în spitalul din La Jolla (
