O idee nu poate fi arestata, nu poate fi condamnata si nici omorata. In numele unei idei oamenii si-au dat insa viata, au omorat pentru o credinta anume si vor continua sa verse sangele semenilor pentru o iluzie. In numele unei idei si-au dat viata si teroristii care au doborat WTC pe 11 septembrie 2001, si criminalii care au aruncat in aer trenurile din Madrid, si autorii atentatelor de la Londra din 2005.
Mai mult de atat, toti teroristii lupta pentru dreptate. Si adevar. In numele celor mai nobile si curate sentimente, semenii nostri iau viata altor mii de oameni. De cele mai multe ori stiu ca omoara inocenti, cu totul si cu totul nevinovati, dar isi duc planurile la bun sfarsit de dragul implinirii misiunii sfinte. In cazul gruparilor teroriste islamice, razboiul lor "sfant" este purtat in numele unei dreptati divine.
Oricat de greu este sa patrunzi in logica dupa care isi construiesc viata, cat de infiorator este sa iei viata unor nevinovati in numele unei idei, care mai poate fi si gresita, gesturile lor pot fi totusi integrate unei scheme, pot fi intelese si citite intr-o oarecare schema previzibila. Un astfel de grup poate fi urmarit, se poate lupta impotriva membrilor sai, poate fi distrus intr-o zi si, cu mult noroc, se poate spera ca in viitor sa fie anihilat.
Ce ne facem insa atunci cand terorismul ajunge sa puna stapanire pe universul unei singure persoane. Un singur individ se poate organiza mai bine, se tradeaza cel mai putin, este mai imprevizibil decat orice al Qaeda si poate provoca mai multe victime si mai multa teroare decat un atac organizat de 100 de insi. Autorul atentatele din Norvegia o demonstreaza din plin.
"O persoana care are o credinta egaleaza forta a 100.000 de oameni care au doar interese" - nota Anders Behring Breivik, barbatul acuzat ca a provocat explozia si atacul armat din Norvegia,
