Aflat acum in plina inflorire, rachitanul, denumit popular si iarba zanei sau floarea zanei, este folosit in medicina populara in caz de paralizie, pentru oprirea hemoragiilor menstruale prelungite, combaterea infectiei colonului ori cicatrizarea ranilor.
Cercetarile din ultimii ani au aratat ca aceasta planta prea putin cunoscuta este, de fapt, un medicament deloc de neglijat in combaterea unor maladii foarte periculoase, precum bolile canceroase si infectiile virale, netratabile inca de catre medicina moderna.
Rachitanul, numit stiintific Lythrum salicaria, iubeste apa. Creste prin fanetele umede, pe langa izvoare, balti si mlastini, pe malurile apelor curgatoare dar, mai ales, in Lunca si Delta Dunarii. Are tulpina inalta de pana la un metru si flori roscat-violacee, de forma spicului. Recoltarea se face in perioada de inflorire, prin taiere cu foarfeca, a partii de sus, 25, 30 de cm de la varf, flori si frunze.
Planta are in compozitie taninuri si flavonoide, substante antibiotice, pectine, carotenoizi, minerale, ulei volatil. Substantele cu efect astringent, precum taninurile si silicarina, au capacitatea de a vindeca diareea si de a reduce inflamatiile.
Rachitanul, ca planta de leac, poate fi folosit in diferite afectiuni, sub forma de pulbere, infuzie, tinctura si extern, in bai locale si cataplasme. Pulberea se obtine din planta uscata si maruntita, macinata in rasnita electrica de cafea. Se macina atat cat se consuma in 20 de zile deoarece dupa aceasta perioada, se diminueaza ori se pierd calitatile vindecatoare ale plantei. Pulberea se pastreaza la racoare, in borcane de sticla, bine inchise.
In caz de diaree, chiar si in forma grava, se iau patru, sase lingurite de pulbere pe zi, pana la vindecarea acesteia. Pentru ca rachitanul este un bun antiseptic intestinal, pulberea se recomanda pentru toate
