Absolut intamplator, in preajma celor sase decenii de conjugalitate exemplar traite in etica si echitatea ce i-au fost crezuri de cand se stie, Ion Iliescu vine cu precizari publice meditative.
Fixate studentilor vietii anului 2011, ca un asistent al unei catedre pe care a slujit-o cu convingeri nete. In ample pagini de luare aminte, octogenarul politician diseca pe masa laboratorului propriu fapte, atitudini, tendinte. Strans legate in jurul unei optici de Argus vigilent impotriva oricarui potential glissando intinator de valori social- democrate.
Zice primul sef al Romaniei desferecate ca oamenilor li s-a parut inacceptabil faptul iesirii noastre din comunism prin stanga tabelei politice, nu la dreapta, ca in cazul Cehoslovaciei, Poloniei si Ungariei. Nu ni se spune cine o fi fost marele carmaci, care a trimis, multi ani dupa Revolutie, cu sabotul pe roata, drezina romaneasca la depou. Stabilimentul feroviar unde trudise pe vremuri ilegalistul sau tata.
Fostii hamali de sarcina sovietica din cele trei tari amintite de Ion Iliescu au fost mai rodati in contestarea totalitarismului si cu o experienta democratica net superioara. Aceasta e deductia extrasa de onoratul lider al politicii proletcultiste privitoare la diferenta aparuta intre Romania si proximitatea ei apuseana.
O fi uitat selectiv cel mai iubit fiu al Oltenitei ca i-a venit soarele pe ulita prin intrarea in PCR, odata cu imbalsamarea lui Stalin, in 1953. Acea semnatura pe carnetul de partid avea sa cantareasca greu in ridicarea zidului despartitor dintre tara noastra si zona geopolitica pe care acum pare s-o invoce cu regret.
Domnul Iliescu sesizeaza contrastul dintre sistemul abordat cu succes de camarazii cehoslovaci, polonezi, maghiari si cel adoptat prin constituirea CFSN. Tocmai organ(ism)ul puitor de foc la fitilul convulsiilor din anii 199
