Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.

„1942

Duminică, 22 martie

„Din informaţii mai precise rezultă că la Budapesta reacţia faţă de cuvântarea lui Ică şi de manifestaţia de joi n-a fost aceea care ni s-a spus. Persoane care au urmărit emisiunile de radio ungureşti n-au auzit nici o înjurătură la adresa noastră şi nici măcar o polemică cu noi. Ziarele ungureşti ar fi trecut în tăcere asupra patrioticei noastre manifestaţii. Ba mai mult, Kállay ar fi ţinut şi el o cuvântare la Camera Magnaţilor, dar ca să spună că o conferinţă cu şefii minorităţilor se impune şi că trebuie acordate drepturi acestora...

Despre un discurs-replică al lui Kállay, concomitent cu al lui Ică Antonescu, nici vorbă... Singura manifestare a Guvernului din Budapesta ar fi fost o notă trimisă Guvernului nostru, cerând lămuriri asupra ofensivei verbale îndreptată împotriva unui Stat aliat!!! Dacă informaţiile mele sunt exacte, situaţia nouă creată nu-mi place: preferam pe cea în care noi tăceam şi ungurii ne înjurau. Acum rolurile s-au răsturnat, «energumenii» devenim noi! Guvernul Kállay se arată mai abil ca Guvernul Bárdossy! Zic, «dacă informaţiile mele sunt exacte», fiindcă sunt şi unii care pretind că ungurii n-au încetat să ne înjure şi că, chiar în momentul în care vorbea Ică Antonescu, Kállay răcnea şi el pe acelaşi ton. Aceştia afirmă că «aprecierile» lui Ică asupra metodelor ungureşti ar fi fost luate «ad lite­ram» dintr-o cuvântare a lui Bárdossy şi că şampionul nostru n-a făcut decât să schimbe cuvintele «România» ş