Rezultatele submediocre la Bac si titularizare in invatamant au declansat in spatiul public o furie peste asteptari.
Isteria a cuprins succesiv elevi, parinti, autoritati nu doar didactice, jurnalisti si nelipsiti politruci care, fiecare cat il duce capul, incearca sa profite electoral fie din nenorocirea tinerilor, caci nenorocire este, oricat ne-am ascunde sub motivatii ipocrite, fie din amenintarea la adresa viitorului romanesc.
S-au tras cateva invataminte: nu se poate face scoala fara bani, nici fara elevi dornici de invatatura, darmite fara dascali bine pregatiti si motivati. Desi sunt conditii recunoscute de toata lumea, niciuna dintre ele nu a fost abordata principial de catre autoritati, interesate sa-si apere doar propriul statut, ca si cum nimeni n-ar fi vinovat si n-ar fi vorba de o buna parte a contribuabililor care puteau fi tratati macar cu atentie si respect.
De ce nu invatam de la cei ce stiu?
Cand nu stii ori nu poti face un lucru, e firesc sa inveti sau sa ceri ajutor. Nu e o rusine sa inveti indiferent de varsta si pozitie sociala. Dar e condamnabil sa nu-ti recunosti neputinta si sa nu te folosesti de cuceririle stiintelor didactice, de experienta (savoir-faire sau know-how), toate gratuite, pentru a realiza un invatamant performant. E vorba de viitorul copiilor. In plus, cunoasterea si intelepciunea, mestesugurile si artele confera o anumita aura sociala si noblete de caracter in societatile intemeiate pe merite si valori unanim recunoscute.
E adevarat, Romania aloca educatiei cei mai putini bani din UE, dar nici putinul de care dispunem nu-l folosim rational, gospodareste. Astfel, dupa cum reiese din presa, investitiile in termopane, modernizari si reparatii au costat adesea de 2-3-4... ori mai mult decat pretul real. Dar Guvernul finantator n-a fost/nu este nicidecum interesat de soart
