De la Herostrat incendiatorul încoace pedeapsa cu ştergerea numelui din memoria publică se dovedeşte iluzorie. Au fost uitate numele judecătorilor din Efes care l-au condamnat la moarte şi la uitare, în schimb numele celui care s-a lăudat că a dat foc templului Artemizei de dragul celebrităţii supravieţuieşte.
M-am gîndit totuşi la această pedeapsă simbolică citind declaraţiile acelui norvegian descreierat care crede că n-a făcut nimic condamnabil cînd şi-a ucis şi rănit compatrioţii. Acest imbecil fanatizat se consideră deasupra legii, fiindcă vrea să intre în istorie. Aşa că orice pedeapsă obişnuită ar primi – în Norvegia, unde nu există pedeapsa cu moartea, au apărut voci care cer reintroducerea ei pentru asemenea cazuri – nu s-ar simţi vinovat, ci validat ca martir al unei cauze.
Dacă în schimb norvegienii vor cere să nu-i mai fie pomenit numele, iar această pedeapsă simbolică va fi acceptată şi de comunitatea internaţională, din respect pentru victime, acest ins amoral îşi va vedea zădărnicit planul de a intra cu nume şi prenume în istoria ţării sale, ca un monstru al „bunelor intenţii”. Ştiu că pare irealizabilă această pedeapsă simbolică, dar dacă condamnarea la dispariţia numelui ar deveni o pedeapsă reală, descreieraţii care vor să intre ca ucigaşi în istorie şi-ar putea pierde motivaţia.
De la Herostrat incendiatorul încoace pedeapsa cu ştergerea numelui din memoria publică se dovedeşte iluzorie. Au fost uitate numele judecătorilor din Efes care l-au condamnat la moarte şi la uitare, în schimb numele celui care s-a lăudat că a dat foc templului Artemizei de dragul celebrităţii supravieţuieşte.
M-am gîndit totuşi la această pedeapsă simbolică citind declaraţiile acelui norvegian descreierat care crede că n-a făcut nimic condamnabil cînd şi-a ucis şi rănit compatrioţii. Acest imbecil fanatizat se consideră deasupra legii, fiindcă vre