La deja agasanta intrebare a institutelor de profil: "Daca duminica viitoare ar fi alegeri, cu cine ai vota?", am raspunsul pregatit in buzunarul blugilor ponositi.
Scris pe un petec de hartie, nu mai mare decat un bilet de tramvai. Mi-am promis sa nu arunc acesti pantaloni cu care merg la pescuit si nici minusculul straif pana la sorocul de anul viitor al urnelor. Voi fi consecvent cu opinia din acest moment, hotarat s-o infig intr-un ac si s-o plasez in panoul de pluta cu termen de expirare 2012.
In mai 1990, de duminica orbului gainilor, am pus popularul "chisoi" in patrulaterul cu numele lui Ratiu. Suparat pe conglomeratul galagios si agresiv magnetizat de un Ion Iliescu tulburator de identic in fraze si gesticulatie cu capetenia plumbuita de Craciun. Papionul si batista asortata a celui care nu mancase la Londra mezel cu soia cantareau pentru mine la fel de mult cu incalcarea cuvantului dat de comunistii de rezerva ca nu vor intra la masluita lor ruleta electorala.
A urmat o decada totala de hegemonie iliesciana "salvatoare" de chiaburi iluzorii si industriasi teleportati de prin anii '30. Se daduse startul unei degringolade banesti, cu o inflatie fara chip si forma. Totul era destinat imbuibarii cu nimicuri umflate artificial. Esofagele ghiftuite imbiau la somn de ratiune nationala si suprimau din fasa tentatia strigatului de nesupunere. Cu exceptiile de rigoare.
Prin '96, priveam cu bucurie nedisimulata la jocurile de artificii care plouau peste Opera din Sidney, cu cateva ore inaintea Revelionului romanesc. Aveam un alt "Escu", ce parea departe de "magii si irozii de vicleim" din piesa lui Musatescu, cu supranume folcloristic caprin, inhamat la intreprinderea adevaratei izbaviri nationale.
Balonul sperantelor s-a prapadit in tepii unui sistem cu o duritate net superioara rocilor argiloase. Acelea din
