După 5.000 de ore de practică în postura de „executive coach" în Statele Unite şi România, Oana Stoianovici-Cioponea şi-a propus să reinventeze leadershipul feminin. Şi să lămurească odată pentru totdeauna o veche dilemă corporatistă: chiar există viaţă după job?

Cu un ibric de cafea braziliană în faţă și cu mâinile alunecând, din când în când, pe o ceașcă de porțelan, Oana a răspuns întrebărilor mele şi, fără să ştie, și dilemei cu care intrasem pe uşa ei. „Coaching-ul este o meserie în care trebuie să asculţi" și-a început ea explicația despre natura unui job care „sună" bine, dar pe care puţini români îl practică în deplină cunoştinţă de cauză.

„Când eşti coach şi vorbeşti cu clientul, trebuie să devii transparent, să te topeşti în perete, astfel încât să-l faci pe el să se vadă", a continuat ea. Acea introspecţie, momentul în care trebuie să priveşti situaţia dintr-un alt unghi, este, de fapt, cea mai dificilă. Este momentul în care încetezi să mai dai din mâini şi din picioare şi... începi să cauţi mişcarea potrivită.

Află pe forbes.ro continuarea poveştii, dar şi cum şi-a ales Oana Stoianovici-Cioponea jobul, casa şi chiar soţul