Dorin Spineanu Se tot vorbeste, din cauza evenimentelor dintr-o mica localitate de frontiera, de clanuri mafiote. E ultima "descoperire" a ziaristilor si pompeaza pe toate posturile, in toate ziarele, pe tema asta. Bai, clanuri mafiote au existat si inainte de 1989 (cele mai puternice erau PCR-ul si Securitatea - fara gluma), iar dupa 1990 s-a dat liber la asocieri dubioase, violente, s-a ajuns la crime si rafuieli ingrozitoare. Si acest oras, zis cultural, cu parfum de tei, pute de crima organizata. Daca scurmi pamantul, dai de puroi. De asta urasc eu sintagme cretine de gen "Capitala culturala", "Cetatea culturii" si altele de acelasi gen, care nu au decat rol de anestezic, etnobotanice pentru fraieri. Intrebati un politist cu oarece experienta cam ce se intampla intr-un oras daca nu esti atent si calci pe becul unor interese si atunci va veti sterge la cur cu toate revistele culturale, cu exegezele pe teme eminesciene si alte trasnai care provin dintr-o mare, foarte mare frustrare. Clanuri sunt peste tot pe taram moldav, oltenesc, banatean ori ardelenesc, oamenii astia de treaba isi vad de contrabanda lor linistiti, au fraternizat cu "oamenii legii", prada se imparte si toata lumea-i multumita si cu lacrimi pe obraji. Pe obrajii mei nu curge nici o lacrima. Stiu destule... N-o sa ma prindeti la vreun cenaclu literar, dar pot pendula linistit intre lumea academica (am idei, discurs, o tara de lecturi) si lumea subterana a Iasului. Faptul ca niste baieti de bani gata au pus mana pe sabii si s-au caftit in prezenta unei politii timorate, adunand sute de reporteri la dezbateri infinite, n-o sa-i faca pe cei doi baieti mai simpatici in ochii lumii interlope. Aia adevarati prefera discretia, nu exhibitionismul tampit. Sunt oameni linistiti si periculosi si atata tot. Poti sa stai la masa cu ei foarte decent, nu se isca nici un scandal, iar flecareala aia poate fi