Acest personaj este tipul petrecăreţului prin definiţie. El găseşte mereu un motiv să sărbătorească gălăgios, cu muzica la maximum, indiferent de oră, nepăsător faţă de ceilalţi. Din categoria vecinilor zgomotoşi, cel mai deranjant e petrecăreţul.

Este individul care dă muzica la maximum şi zbiară dedicaţii pe geam, fără să-i pese că deranjează. Când n-are prilej de bucurie, caută unul de tristeţe şi bea de supărare, dar e la fel de gălăgios. De regulă, spun psihologii, cu astfel de personaje este foarte greu să negociezi. Este prost-crescut, needucat şi poate deveni agresiv şi periculos. Nici poliţia nu-l sperie, dovadă fiind teancul gros de amenzi încasate, dar neplătite. În aceeaşi categorie a „zgomotoşilor" intră şi surdul. Care, fireşte, nu aude deloc sau aude prost. În consecinţă, la telefon zbiară, iar televizorul merge cu volumul la maximum. Adeseori adoarme cu televizorul pornit.

Petrecăreţul dăunează grav carierei

Bucureşteanul Bogdan Oancea, în vârstă de 34 de ani, lucrează la o firmă de contabilitate, stă la bloc şi are o problemă serioasă cu vecinul petrecăreţ. Constanţa cu care vecinul său chefuieşte i-a afectat în primul rând odihna, apoi puterea de concentrare în timpul zilei şi, în final, randamentul la locul de muncă. „Nu ştiu ce să mai fac, sunt disperat. Noapte de noapte sunt nevoit să suport manelele vecinului de deasupra. Dă muzica atât de tare, încât mi-e imposibil să dorm. Se potoleşte abia spre dimineaţă, doar ca s-o ia de la capăt seara. Insomniile acestea provocate m-au transformat într-un car de nervi. Sunt mereu obosit şi irascibil. La serviciu am început să fac greşeli din ce în ce mai des, iar şefii mei mi-au atras atenţia de câteva ori. Risc să-mi ­pierd locul de muncă din cauza acestui individ. Am încercat să stau de vorbă cu el. Degeaba, am vorbit cu pereţii, nici nu mi-a deschis uşa. De câtev