Nici nu s-a dezmeticit bine după rezultatele dezastruoase de la Bac, că Educaţia a mai primit o lovitură de graţie cu examenul de titularizare. Unul din trei aspiranţi la un post de profesor plin a luat notă mai mică de 5.00. Alţi 9.000 au scris lucrări notate cu 5.00 până la 7.00, aşa că nu pot fi decât suplinitori.

Oficiali din minister au sărit şi de data asta să ne convingă că se întâmplă un lucru bun. La darea de seamă, într-o secvenţă ruptă parcă dintr-un congres cincinal de tristă amintire, un secretar de stat arată că obiectivele au fost atinse, că vom fi la catedre doar profesori pregătiţi, că resursele umane au fost bine selectate. Nimic despre eşecul sistemului, despre „performanţa" că doar un profesor din trei e pregătit să dea faţă cu elevii.

Unii lideri de sindicat par mai degrabă îngrijoraţi că pierd efective de membri, alţii sar la colegi universitari din „fabricile de diplome", care ar da drumul în viaţă unor tineri doar cu hârtii bune de înrămat sau de ataşat la CV.

Victorioşii responsabili de la minister ar trebui să trateze rezultatele de la titularizare mai mult decât pe un capitol de resurse umane. Cei mai mulţi potenţiali profesori privesc învăţământul ca pe o ultimă alternativă pe piaţa muncii. Dacă un foarte bun absolvent de medicină poate spera să trateze, în schimbul unui salariu decent, bolnavi prin ţări civilizate, un profesor debutant nici nu poate visa la respect şi câştiguri. E doborât repede de cheltuielile lunare, mai mari de fiecare dată decât cele opt milioane duse la familie.

O profesoară de franceză din Cluj şi-a făcut curaj şi în acest an să se prezinte la examenul de titularizare, dar fără prea mari speranţe. Şi nu pentru că nu ar fi bine pregătită. În urmă cu doi ani a mai fost la examen şi a luat nota 9.00, dar cum catedrele erau puţine, a prins doar un post de suplinitor la şcoala din Răscr