In mod normal, politica este un joc fascinant. Si pentru jucatori si pentru privitori. Este un joc care presupune inteligenta, strategie, viziune, comunicare, flexibilitate, tenacitate, cultura. Nu e un joc pentru maici. Presupune o doza de cinism si de histrionism, dar este per ansamblu un joc logic si curajos. Asta atunci cand il vezi jucat in alte tari. La noi, politica nu are nimic frumos. Este doar dezgustatoare.
In Romania, politica a ajuns un fel de lupta in norori, intre niste bulumaci primitivi si grobieni, care dovedesc la fel de multa strategie ca niste cimpanzei. Nu sunt inteligenti, sunt smecheri. Nu sunt empatici, sunt cabotini. Rad si plang la comanda. Nici ei macar nu mai stiu cand mint, caci minciuna le-a devenit prima natura. Din gura nu le ies vorbe, ci aschii.
Nu e nimic cu adevarat logic sau strategic in actiunile lor, motivate exclusiv de lacomie si visceralitati. Sunt manati fie numai de dorinta de imbogatire, niciodata suficienta, fie de dusmanii oarbe pe mize derizorii.
Dusmanii de azi sunt aliatii de maine si invers, dupa cum le dicteaza buzunarul sau hormonii. Traian Basescu si Dinu Patriciu au inceput sa-si faca mai mult sau mai putin discret cu ochiul, dupa ce razboiul lor a parjolit Romania. Nu le place acum puterea prea mare a PSD. Dar cine l-a ajutat sa se ridice de la pamant dupa 2005?
Politicienii romani distrug fara sa se gandeasca, construiesc fara fundatie, se cearta pe trei prostii si se impaca pentru alte doua. In fond, sunt cu toti aliati pe sub masa. Iar daca-i cauti bine, descoperi cu stupoare o increngatura de nasi, fini, cumetri, cumnati si alte soiuri de inrudiri complicate care duhnesc a nepotism.
Cine ne conduce? Increngatura de rubendenii a PDL. Igas e finul lui Falca, care e finul lui Basescu. Seful ANAF e finul unui consilier prezidential, care a fost nasit d
