Minte, fura, e ipocrit, nebun, penal si bate la usa? Acestea sunt motivele pentru care Dan Diaconescu este considerat un gandac, un sobolan, un paianjen, tot ce-i mai scarbos in peisajul politic.
Eu insumi am crezut uneori ca e deranjat mintal, mi-a starnit lehamitea deoarece a gazduit in platoul sau de buzunar tot ce a apucat sa se reverse din Cutia Pandorei, si am avut naivitatea sa imi imaginez ca romanii care-l gusta seara de seara se vor satura la un moment dat de stimulii azvarliti cu generozitate in casele lor, si vor evolua.
Am gresit. Omul nu e nici nebun, nici josnic prin manelizarea spatiului public. Ci teribil de inteligent.
Intr-o lume unde fiecare bun are pe el inscris un pret, unde comertul a inlocuit sfiala, nuanta, valoarea intrinseca a unui picur de ploaie sau a unei vaci care doarme langa vitel, Dan Diaconescu a fost mai destept cu o secunda, asa ca Ion Cristoiu cand a inventat paradigma "Bulinei rosii".
A stiut ca in strafundurile multora, sau mai la vedere, depinde de nivelul instruirii, este suveran prostul gust. Nemanifestat - avea si dictatura avantajele ei - , prin urmare asteptat de un teren virgin. Cum pauperizarea unei societati este invers proportionala cu dezvoltarii constiintei, moralei, transformarea individului in om, iata si datele problemei.
Care problema a luat o turnura umoristica. Unde pana mai ieri, asii televiziunilor "serioase" il puneau la stalpul infamiei, au ajuns sa-i adopte reteta, aducand, astfel, prostul gust la desavarsire. Generalistele i-au pus poza in regia de emisie, cele de stiri au dedicat amanuntelor sangeroase, sau de can-can, spatii fertile, dupa primele zece minute de jurnal.
Cum prin platoul lui Dan Diaconescu au trecut cei mai importanti politicieni ai tarii, de la cei mai stilati la cei mai ciobanasi, la un moment dat, omul s-a prins c
