Celţii au creat una dintre cele mai vechi, autentice şi remarcabile civilizaţii europene. Influenţa lor culturală este omniprezentă pe Bătrânul Continent şi chiar în SUA. Astăzi suntem tentaţi să credem că urmaşii lor direcţi trăiesc doar în Irlanda şi Ţara Galilor. Nu doar acolo mai întâlnim celţi. Fără să le pese prea mult de meandrele istoriei, comunitatea bretonilor din Franţa îşi face tot mai cunoscut glasul şi pretenţiile. Interesanţi, originali şi ospitalieri în egală măsură, bretonii ne invită în lumea lor unică, în ciuda gurilor rele care profeţesc radicalizarea lor după modelul basc.

Din punct de vedere strict etnico-geografic, bretonii sunt locuitorii provinciei Bretagne de astăzi, din Franţa. În plină civilizaţie franceză, aceşti oameni sunt nimeni alţii decât urmaşii direcţi ai celţilor vorbitori de bretonă care au venit în Franţa din Britania în două valuri de migraţie succesive, desfăşurate în secolele 4 şi 6. Din acele momente, fosta peninsulă Armorica s-a numit Bretagne, în amintirea celţilor refugiaţi pe aceste meleaguri pentru a scăpa de furia necruţătoare a triburilor germanice ale saxonilor, anglilor şi iuţilor.

Limba lor, bretona, este strâns înrudită fonetic cu corneza (sau limba comitatului Cornish), urmată de galeza din Ţara Galilor. Pe baza ultimelor recensământuri ale populaţiei efectuate de statul francez, se presupune că astăzi mai trăiesc un număr de aproape 4 milioane şi jumătate de bretoni.

În Evul Mediu timpuriu, Bretagne era divizată în trei regate: Domnonia, Kernev şi Bro Waroc'h, încorporate mai târziu în Ducatul Breton. Bretonii s-au dovedit mai apoi a fi cel mai dominant grup etnic din cadrul forţelor militare non-normande care au participat la invazia normandă a Angliei. Drept răsplată pentru serviciile militare de excepţie, o serie de clanuri şi familii bretone au primit cele mai înalte ranguri în noua s