Foto: Thinkstock Oamenii care obişnuiesc să folosească furculiţe de dimensiuni mari mănâncă mai puţin decât persoanele care utilizează furculiţe mici, când consumă alimente aflate pe o farfurie încărcată cu mâncare.
MĂRIMEA CONTEAZĂ. Timp de două zile, cercetătorii Universităţii Utah din Salt Lake City, au monitorizat clienţii unui restaurant italienesc, în intervalul în care aceştia au consumat două dejunuri şi două cine. Unul dintre iniţiatorii studiului şi doi dintre asistenţii săi, transformaţi în "ospătari ad-hoc", au "orientat" fie furculiţe mici, fie furculiţe mari, spre clienţii aflaţii la anumite mese. Distribuirea furculiţelor, în funcţie de dimensiuni, a fost schimbată la fiecare servire a mesei, iar platourile cu mâncare comandate de clienţi, umplute cu vârf, au fost cântărite cu ajutorul unui cântar alimentar înainte de a fi duse celor ce le comandaseră. După ce farfuriile au fost aduse, din nou, în bucătărie, fie goale, fie cu resturi de mâncare ce urmau să fie împachetate şi luate acasă, au fost cântărite încă o dată. Măsurătorile au arătat că, atunci când cantitatea de mâncare servită a fost mai mare, clienţii care au folosit furculiţe mici au consumat porţii sensibil mai mari faţă de cei care au apelat la furculiţe mari. Explicaţia ar putea fi că subiecţii încercau senzaţia că nu consumau suficient din mâncarea pe care o aveau în farfurie atunci când foloseau furculiţele mici şi, prin urmare, nu îşi puteau astâmpăra foamea. Senzaţia fiziologică de saţietate se producea cu o anumită întârziere. În lipsa acesteia, clienţii îşi concentrau atenţia asupra bucăţilor de mâncare în care ar fi putut înfige dinţii furculiţei pentru a consuma o cantitate suficientă de alimente.
PARADOX. Pe de altă parte, iniţiatorii studiului au remarcat că atunci când clienţilor le erau oferite farfurii cu porţii mici d