Pentru RADET si clientii lui, captivi sau doar comozi, vine momentul adevarului, odata cu cele doua decizii foarte importante ale acestei veri - cresterea cu 37% a pretului gigacaloriei si eliminarea subventiei pentru familii cu venituri lunare mai mari de 2.500 de lei. De fapt, mai moare o bucatica din statul asistential, ceea ce (imi asum indignarea multora) e mai mult decat bine, e de-a dreptul igienic pentru societatea romaneasca.
RADET este un colos cu picioare de lut, o mostenire comunista mentinuta in viata artificial, impotriva regulilor economiei de piata. Orice specialist pe care l-am intrebat mi-a raspuns acelasi lucru: RADET nu are cum sa fie eficient, cat timp transportul agentului termic pe distante mari implica inevitabile pierderi foarte mari.
Comunistii care l-au inventat nu aveau insa astfel de apasari. Sistemul asigura inca o forma de egalizare, inregimentare si control asupra populatiei. Caloriferul si creierul erau in egala masura legate si dependente de conducta care venea dintr-un punct central. Egalitarismul era perfect: toti acelasi strop de caldura, toti acelasi frig. Scopul incalzirii centrale nu era asadar unul economic, ci unul perfid politic.
Cand scopul politic s-a dus, ar fi trebuit sa dispara si mamutii incalzirii centrale, asa cum s-a intamplat in Polonia spre exemplu, unde exista doar centrale mici pentru unul sau cateva blocuri. Dar in locul scopului politic au aparut interesele private ale capuselor clientelare care au gasit in RADET o vaca bugetara numai buna de muls, prin tot felul de contracte.
Intru prosperitatea clientelei, in regia de termoficare au fost pompate an de an subventii substantiale astfel incat, in mod artificial, incalzirea centralizata parea cu mult mai ieftina decat aceea asigurata prin centrale de apartament sau de bloc. Acest fals avantaj financiar era dublat d
