Alocutiunea prefectului Claudiu-Iorga Palaz la Ziua Imnului National al Romaniei Vineri, 29 Iulie 2011 10:15 Onorată asistenţă,Dragi militari,Doamnelor şi Domnilor, Sărbătorim astăzi Imnul Naţional al României în cinstea zilei de 29 iulie 1848, când „Deşteaptă-te, române!” a fost cântat pentru prima dată în momentele pline de zbucium, dar şi de entuziasm, ale revoluţiei paşoptiste, ca o chemare fierbinte la deşteptarea conştiinţei de neam şi de ţară. Istoria versurilor lui Andrei Mureşanu, interpretate pe un ton mesianic şi solemn, este istoria poporului, care şi-a construit identitatea trăgându-şi seva din trecutul plin de măreţie, biruind vitregiile timpului şi recapătându-şi libertatea şi demnitatea odată cu Revoluţia din Decembie 1989, când a consacrat imnul paşoptist ca imn naţional.Imnul este, înainte de toate, un simbol al fiinţei naţionale care-a însoţit cu cinste drapelul tricolor, intensificând dragostea de ţară şi patriotismul şi insuflând curaj în Războiul de Independenţă, în Primul şi Al Doilea Război Mondial şi la Revoluţia decembristă. Acordurile sale vibrează în sufletul fiecărui român, militar, sportiv, om de stat sau simplu cetăţean, ca o chemare a conştiinţei, ca un ecou al trecutului sau ca un cântec al încrederii în destinul neamului.Iar dacă istoria a dictat de-a lungul vremii şi alte imnuri, specifice timpurilor sau conjucturilor politice, „Deşteaptă-te române” este singurul care s-a impus de la sine ca o exprimare democratică şi firească a efervescenţei naţiunii în momente de cumpănă, a nevoii de unitate, libertate şi de afirmare a propriului destin. „Deşteaptă-te române”, ca şi drapelul tricolor, este acelaşi de mai bine de 150 de ani, pentru că reprezintă însăşi fiinţa naţională: izvorul latin al limbii şi poporului român, marii conducători ai neamului, istoria zbuciumată, credinţa strămoşească şi încrederea într-o soartă glorioasă.Să-l cins