Astăzi comemorăm 13 ani de când marele ziarist şi redactor-şef România liberă Anton Uncu a părăsit această lume. Suntem mai săraci şi mai singuri fără el!
Ce ar fi de spus despre un mare ziarist care a plecat dintre noi? Doar că iubea libertatea şi democraţia? Doar că îşi susţinea ideile cu forţa argumentului, arzând cu fiecare cuvânt? Ar fi prea puţin...
Scrierile lui, toate, fără excepţie, ardeau realitatea cotidiană, în căutarea adevărului. Observator fin al vremii lui, obişnuit să ia lucrurile în serios, forând în adâncimea faptelor şi a evenimentelor, nu se îndepărta niciodată de la a căuta adevărul. Nu deforma nimic. Vibra puternic. Nu era doar un simplu examinator rece. Era un critic sever al erorilor şi exceselor. Era un înfocat susţinător al ideilor noi, îndrăzneţe.
Anton Uncu a murit, în plină maturitate, istovit şi neîmpăcat. Ţara pe care a iubit-o atât de mult şi pentru care a făcut puşcărie politică se mişcă, şi acum, îngrozitor de greu spre acea de-mocraţie autentică pe care el şi‑ar fi dorit-o. Năravurile politicienilor, pe care le-a surprins atât de bine în editorialele sale, au rămas însă neschimbate!
Aşa cum spunea regretatul Octavian Paler, „toate amintirile legate de ziaristul Anton Uncu sunt dinlăuntrul istoriei şi nici una dintre ele nu este tulbure".
Astăzi comemorăm 13 ani de când marele ziarist şi redactor-şef România liberă Anton Uncu a părăsit această lume. Suntem mai săraci şi mai singuri fără el!
Ce ar fi de spus despre un mare ziarist care a plecat dintre noi? Doar că iubea libertatea şi democraţia? Doar că îşi susţinea ideile cu forţa argumentului, arzând cu fiecare cuvânt? Ar fi prea puţin...
Scrierile lui, toate, fără excepţie, ardeau realitatea cotidiană, în căutarea adevărului. Observator fin al vremii lui, obişnuit să ia lucrurile în serios, forând în adâncimea faptelor şi a evenimentelor, nu
