La noi toti mor pe limba lor. Fie ca e vorba de politicieni, de artisti sau intelectuali, de sportivi ori jurnalisti, cu totii se duc pe propria mana. Poate ca e o lege nescrisa a universului, care face toate fiintele intr-un final sa sucombe din propriile greseli, poate e doar o trasatura mai accentuata a noastra. Oricum ar fi, spectacolul e distractiv, merita toti banii si e, mai mult decat orice, consolator.
Cand ma gandeam tot mai serios si ma pregateam sa salut prabusirea Uniunii Social Liberala, sub tonele de prostii comise in serie (de la omni-prezenta lui Voiculescu, limbajul tot mai gaunos al liderilor, exploziile de furie in impartirea candidaturilor in teritoriu si absenta prelungita in concedii, etc), ideea care se transforma tot mai mult in convingere imi este brusc intoarsa pe dos de eternul, nelipsitul si agitatul propagandistic - Emil Boc.
Se mai potolise putin, iar tacerea lui Boc ajunsese sa fie sfanta pentru PDL. Ea lasa loc si facea vizibile prostiile celorlalti, ale liberalilor, social democratilor si conservatorilor. La pachet sau individuale, ca mai nou curg din toate partile. Insa, nu! Emil Boc insista sa isi taie singur drumul de sub picioare. Al lui, al presedintelui si al celorlalti pedelisti, altfel tot mai speriati si disperati. Cine i-a vazut reprezentatia de la inaugurarea drumutelui cu o singura banda pe sens, numit pompos si mincinos autostrada, nu are cum sa nu fi consumat (dupa) cateva lamai sa-si taie greata.
Problema lui Boc e ca insista sa inaugureze cate o ciosvarta de asfalt, repede supranumita mega-autostrada, care nu leaga nimic de nimic. Oare aveti idee de ce acest Guvern insista sa dea in folosinta doar tronsoane de sosea care leaga nimicul total de un nimic si mai necunoscut? Se vorbeste printre specialisti ca s-au taiat panglici doar la bucatele disparate pentru ca, astfel, de acolo se
