Originar din Copşa Mică, inginerul Mircea Nistreanu a făcut şcoala generală şi liceul în oraşul numit după revoluţie "Hiroşima României". "Eram în stare să fac orice numai să scap de acolo, totul era înecat în negru de fum. Noroc că-mi plăceau matematica şi fizica, aşa că am putut alege Politehnica".
A plecat la Facultatea de Construcţii Hidrotehnice din Iaşi în 1970, pe când erau mari inundaţii în Ardeal, şi a terminat-o în 1975, când, din nou, întinse zone ale ţării erau acoperite de ape. "Într-un fel, destinul meu s-a croit între două mari inundaţii", spune proprietarul Repcon.
- De cât timp lucraţi în domeniul hidrotehnic?
- De o viaţă. Am fost repartizat la Antrepriza pentru Lucrări Hidrotehnice Speciale Târgu Mureş. Nu terminasem stagiatura când deja eram şef de lot la punctul de lucru Târnăveni, unde construiam priza de apă pentru Combinat. Am fost apoi şef de şantier la acumularea nepermanentă de la Vânători, pe Târnava Mare. În Oradea am venit tot ca şef de şantier, şi aici am decis să mă privatizez, înfiinţând în 1993 firma Repcon. Deşi eram cunoscut în Minister, căci avem executate lucrări de referinţă, începutul a fost foarte dificil. Eram judecat ca un nou venit în branşă. A trebuit să aplic politica paşilor mici, să iau lucrări de mai mică anvergură până am ajuns la ceea ce este acum Internaţional Grup Construcţii GIE-Repcon.
- E grea viaţa pe şantier?
- Dacă-ţi place, nu e grea. Când eram tânăr, lucram non-stop. La Târnăveni ziua eram şef de lot, iar noaptea munceam ca maistru, supravegheam turnarea betonului. Şi asta timp de doi ani, perioadă în care n-am dormit mai mult de 4-5 ore pe zi.
- Totuşi, au apărut numeroase firme în domeniu. Nu vă e teamă de concurenţă?
- Eu am tot respectul pentru orice firmă care vrea să muncească. Politica mea a fost să fac numai ceea ce ştiu mai bine. De aceea nu m-am băgat nici l
