"Vorbim despre timp, dar ce e timpu’? El este cum te văd, că d-aia zicem dimineaţă, amiază şi seară; tot aşa zicem: când am fost june. Vezi că timpu’ este şi are felu’ lui: azi într-un fel şi mâine în altu’, d-aia trebuie să-i luăm sama!". (Ernest Bernea – "Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român")
August vine pe negândite, punctual la întâlnirea cu vara, la despărţirea de ea. Fierbinte şi năvalnic, întoarce paginile nescrise ale calendarului popular, aduce post şi sărbătoare, muncă trudnică în zilele dogoritoare şi odihnă răcoroasă în nopţile înstelate. În Calendarul Popular, lunii august i se spune "Gustar", fiindcă acum se gustă strugurii. Odinioară, acest gest, atât de firesc, avea loc într-un context ritualic foarte bine definit. Tot acum "se gustă" fructele de cais cu coacere târzie şi cele de piersic, prunele, merele şi perele de vară. I se mai spune Secerar, amintind că-i timpul secerişului, precum şi Augustru, Agust, Ogust, după numele primului împărat roman, Augustus Octavian Caesar. La fel ca iulie, august are 31 de zile, pentru că împăratul a dorit ca luna lui să aibă tot atâtea zile câte are luna lui Iulius Caesar.
Postul Sântămăriei Mari
Pentru creştinii ortodocşi, luna se deschide cu post, un post de mare însemnătate, unul dintre marile posturi de peste an – Postul Sântămăriei Mari. I se mai spune "postul lui August" şi – chiar dacă are numai două săptămâni – este considerat la fel de sever ca Postul Paştelor. Se spune că acest interval de timp este "rupt" din Postul Mare, care – înainte vreme – ar fi ţinut nouă săptămâni, dar cum primăvara e mai săracă în alimente, ar fi fost mutat vara, când legumele şi fructele sunt numai bune de mâncat. Bătrânii povestesc că aceluia care ţine cu tot sufletul Postul Maicii Domnului, respectând cu stricteţe toate regulile şi rugându-se neîncetat, i se poate îndeplini orice dorinţă. Est