Norvegianul care a executat cu zâmbetul pe buze aproape 100 de oameni și-a procurat o parte a arsenalului cu un click și un card de pe eBay, de la furnizori polonezi și britanici. The Telegraph, care afirmă că a avut acces la o listă a tranzacţiilor online efectuate de Breivik în ultimele luni, relatează că acesta a cumpărat, în noiembrie, circa 500 de grame de sulf de la un distribuitor din Enfield, folosind un cont e-Bay cu numele de utilizator andrewbrei. Breivik a cumpărat online şi o armă şi accesorii pentru aceasta, de la furnizori din China şi Statele Unite.

Agenţia poloneză pentru securitate internă (ABW) a anunţat luni că Breivik a cumpărat şi din Polonia, pe Internet şi legal, substanţe chimice care pot fi folosite pentru producerea de explozibili.De altfel, Breivik fusese semnalat autorităţilor în luna martie în legătură cu achiziţionarea de produse chimice de la o firmă poloneză, dar incidentul a fost minor, astfel că nu i se acordase importanţă.

În plus, atentatorul din Norvegia şi-a făcut cunoscute convingerile pe internet. A scris un manifest de 1500 de pagini, l-a popularizat pe Internet, dar oare câte astfel de “ars terorista” nu apar în fiecare zi în spațiul virtual? Deutsche Welle se întreabă cât de departe pot merge autorităţile în anchetele lor online şi ce este posibil din punct de vedere tehnic? “Un pedofil caută noi victime, un escroc vrea să fure date bancare, un extremist încearcă să instige la ură împotriva celor care gândesc altfel decât el – infracţiunile comise cu ajutorul internetului sunt la fel de diverse precum platformele online de care se folosesc făptaşii”.

Și atunci, până unde pot merge investigațiile online? Unde se termină viața privată și unde începe interesul public? Cât de în siguranță sunt datele după finalizarea anchetei?

Norvegianul care a executat cu zâmbetul pe buze aproape 100 de oameni și-a p