Din dorinta de a pastra puterea, dar si din obsesia de a pune mana pe ea, politicienii nostri au dezlantuit toate fortele intunecate ale mintii lor. Fara niciun parti pri, trebuie sa recunoastem ca am ajuns in situatia in care toate partidele, impreuna cu liderii lor, au escaladat discursul urii pana in punctul culminant.
A inceput...cine mai stie cine? E ca in vorba aia veche - oul sau gaina. Cert este ca astazi avem in Romania o inflamare atat de vehementa si profunda a resentimentelor, a invrajbirii unii impotriva altora si a fiecaruia impotriva tuturor, incat in curand nu vom trezi rupti in milioane de bucati ireconciliabile.
Traian Basescu in primul rand, ca reprezentant al Puterii, a fost printre primii care aruncat in joc marele teme al dezbinarii romanilor. De la taierea salariilor si pensiilor, unde slabii (privatii) erau pusi sa lupte impotriva grasilor (bugetarii), pana la lupta dintre statul social si cel asistential si proorocirea unui viitor stat minimal, presedintele nu a ratat aproape nicio ocazie de a mai stigmatiza pe cate cineva. Plasandu-se deasupra politicii, statului si chiar poporului, Traian Basescu a identificat mereu vinovati pentru orice nu a functionat de 21 de ani.
Daca pentru presedinte vinovatii au fost mereu altii, ceilalti, oricine numai el si oamenii care il sprijini nu. Despre purtatorul de cuvant al presedintelui, respectiv Emil Boc, mai bine sa nu vorbim. El nu a facut niciodata decat sa preia mesajele de la Cotroceni si sa le repete, pe de rost, pana si in somn. Aceasta tehnica, sa nu suferim drame de pomana, este veche de cand lumea si a fost folosita peste tot unde politicienii au gasit de cuviinta ca obtin un avantaj din ea. Insa nu peste tot a ajuns la nivelul la care a ajuns astazi doza de ruptura si resentiment din societatea romaneasca.
In timp au inceput sa reactioneze si div
