Nu mai puţin de 103 imobile din Piteşti sunt declarate monumente istorice de Ministerul Culturii şi Cultelor şi se „încăpăţânează” să reziste alături de imobilele cu arhitectură modernă.

Numai pe strada Victoriei din centrul Piteştiului, noua clădire a Bibliotecii Judeţene, dată în folosinţă în 2003, „respiră” alături de edificii vechi ca Fostul Palat al Finanţelor Publice (1934) şi Biserica Catolică (1896).

Cea mai veche clădire din municipiul Piteşti, care este încă funcţională, după o serie de restaurări, este Biserica Domnească „Sfântul Gheorghe” din centrul oraşului. Piteştenii care păşesc în ea în fiecare zi de sărbătoare poate nu ştiau că, în urmă cu peste 300 de ani, aici asistau la slujbe şi domnitorul Ţării Româneşti Constantin Şerban, zis Cârnul, împreună cu soţia sa, Domniţa Bălaşa, cei care în 1656 au ridicat clădirea care rezistă şi astăzi.

„Secretul construcţiilor de atunci consta în nişte mortare speciale de var, cu o spărtură de cărămidă, aderentă. Toate materialele folosite erau naturale, se apropiau de betonul din zilele noastre, se utilizau foarte mult bolţii, care nu se dărâmă. Aceasta era o tehnică romană veche care nu se mai foloseşte în zilele noastre”, explică arhitectul piteştean Aurel Popescu.

Rezistenţă şubrezită

În 1886, clădirea actualului Muzeu de Artă din Piteşti se ridica impozant ca sediu al Primăriei. Renumitul arhitect Ioan Socolescu a fost cel care a realizat-o atât de bine, încât rezistă şi astăzi, ce-i drept, după câteva lucrări de întreţinere.

În topul celor mai vechi clădiri se află şi sediul Colegiului Naţional „I.C. Brătianu”, construit între 1897 şi 1899. Chiar dacă elevii şi cadrele didactice de aici s-au plâns în nenumărate rânduri că le e pusă viaţa în pericol de structura de rezistenţă şubredă şi de fisurile din clădire, autorităţile nu au bani pentru reabilitare