Ehei, cine isi mai aminteste de mandra militie ceausista in fata careia nu cracnea niciun real sau ipotetic infractor? Cea care nu putea fi nicidecum criticata, nici macar la nivel de tablagiu, pentru ca, de, se punea intr-o lumina proasta insusi regimul al carui stalp de nadejde era.
Militia ai carei neinfricati combatanti erau porecliti cu duiosie: "curcani", tocmai datorita batoseniei pe care o afisau in raport cu oamenii "obisnuiti", asupra carora se exercita autoritatea lor bazata pe traditionalul "pulan" (bastonul de la cingatoare).
In fata ei, cel mai bun lucru era sa taci si sa te executi, sa dai banu', cu sau fara chitanta, sa iti ceri iertare, sa faci promisiuni de buna purtare pe viitor, sa fii deferent si respectuos, inghitindu-ti sudalmele si amanandu-le pana la momentele suetelor cu prietenii de la berarie. Eventual sa te amuzi prin inventarea si colportarea de bancuri cu militieni prosti si agramati.
Iata insa ca a venit democratia si reprezentantii cu fata umana ai speciei, au fost drastic coborati de pe piedestale, pierzandu-si grandoarea de odinioara. Militia comunista a devenit politia statului de drept, intens reglementata, pana a devenit tematoare si de propria umbra. A pierdut unele din vechile deprinderi, bune si rele, le-a perpetuat pe altele, s-a adaptat si ea, cum a crezut si cum a putut la noile realitati.
Printre altele si-a pierdut, impreuna, de fapt, cu alte institutii ale statului, autoritatea strict necesara pentru indeplinirea misiunii sale specifice. De la militia autoritara a vremilor trecute a evoluat (involuat?) la politia slabanoaga a zilelor noastre. Ceea ce presa a prezentat pe marginea evenimentelor de la Deta este simptomatic.
Adica, o duzina de politisti si mascati asista impasibil la desfasurarea unui linsaj stradal si nu are curajul si determinarea sa intervina. C