Trotuarele sint pline de oameni-spectatori, iar cind apare o femeie imbracata in culori atragatoare, cu diferite componente vestimentare care ii scot in evidenta elementele esentiale spectacolului si, nu in ultimul rind, cu sunet, anume pacanitul tocurilor pe asfalt si zornaitul bratarilor ori cerceilor, ei bine, in acel moment avem spectacol, doamnelor si domnilor. Capetele se intorc, piepturile suspina, se isca mici conflicte ici, colo, unele stirnite din prea multa admiratie, altele, apartinind unor scoli diferite de estetica, din rautate sau pura dusmanie.
Acesta este primul meu articol in ziarul de fata si tare ma tem ca ar putea fi si ultimul, avind in vedere titlul... Am sa merg totusi mai departe precum eroul clasic purtat implacabil de propriul destin. De fapt, nu este nimic ofensator, intentia mea a fost sa redau o expresie mai veche - "lumea e impartita in oameni si femei" (oamenii fiind paminteni, femeile din „afara") - si s-o interpretez. Consider ca oameni sintem toti, fara deosebire de sex, culoare ori nationalitate, dar „femeie", ei, „femeie" este ceva in afara omenirii, ea este spectacolul din lume, iar acum, in vreme de vara, acest spectacol cu tot ce inseamna el, de la aranjamente „scenice" stradale la culori, sunete, este la nivel maxim; ne aflam in luna august, in plin carnaval, as putea spune. Trotuarele sint pline de oameni-spectatori, iar cind apare o femeie imbracata in culori atragatoare, cu diferite componente vestimentare care ii scot in evidenta elementele esentiale spectacolului si, nu in ultimul rind, cu sunet, anume pacanitul tocurilor pe asfalt si zornaitul bratarilor ori cerceilor, ei bine, in acel moment avem spectacol, doamnelor si domnilor. Capetele se intorc, piepturile suspina, se isca mici conflicte ici, colo, unele stirnite din prea multa admiratie, altele, apartinind unor scoli diferite de estetica, din rautate sau pura
