Maria (85 de ani) şi Tudor (102 ani) Roşca formează unul dintre cele mai longevive cupluri giurgiuvene. Credinţa şi viaţa simplă i-au făcut fericiţi şi invidiaţi de ceilalţi. Locuiesc împreună de 66 de ani în căsuţa ridicată de moş Tudor şi îşi împart bucuriile şi tristeţile.
Căsuţa este ascunsă în spatele unei vile, departe de ochii curioşilor. Deşi minusculă, curtea este una îngrijită, plină de flori. La intrare, pe-un scaun, un bătrânel rupt parcă dintr-un sfat al înţelepţilor stă pe jumătate adormit sub un măr înalt. Este Tudor Roşca, unul dintre cei mai vârstnici giurgiuveni aflaţi în viaţă.
În buletin scrie negru pe alb că are 102 ani, însă pare că după opt decenii „bătrâneţea” a încetat să se dezvolte pe chipul blând al fostului cojocar.
„A slăbit mult în primăvară. S-a îmbolnăvit rău, pentru prima oară de când îl ştiu eu, pentru că s-a încăpăţânat să spargă nişte lemne atunci când a venit o televiziune să îi ia un interviu” susţine Maria (85 de ani), femeia care îi este alături de 66 de ani.
Destul de sprinten pentru vârsta sa, nea Tudor îşi ascultă soţia şi intrăm împreună în casă. În camera cea bună. „E mai răcoare aici” susţine bătrâna în timp ce indică trei scaune. Ne aşezăm, iar Tudor Roşca are locul său rezervat în capul mesei.
Camera este atât de curată că îţi este şi milă să te aşezi. „Curat şi bine aranjat, faci din colibă palat” şopteşte nea Tudor parcă citindu-mi gândurile. Un pat, o mică bibliotecă şi câteva tablouri. Fără televizor, fără radio.
„Am hotărât să nu ne mai uităm la televizor. L-am acoperit pentru că nu se mai prezintă lucruri bune. Doar telefonul îl mai folosim” susţine Maria Roşca.
Dragostea nu ţine cont de vârstă
Povestea de dragoste dintre Tudor şi Maria este una simplă şi profundă în acelaşi timp. O lecţie de viaţă pentru cei care hotărăsc să plece îm
