Fostul ofiţer sub acoperire al SRI Marin Breajăn dezvăluie cum a fost folosit de către şefii săi pentru şantaj şi poliţie politică. El face o radiografie a modului în care a funcţionat SRI în perioada în care a lucrat ca ofiţer acoperit. Astăzi publicăm prima parte a dezvăluirilor, urmând ca în zilele următoare să revenim pe acest subiect.

Ofiţeri ai serviciilor secrete, care lucrează sub acoperire, există în toate ţările, fie ele democrate sau totalitare. Nu li se cunoaşte identitatea, iar activitatea lor rămâne în totalitate secretizată. Scopul utilizării ofiţerilor acoperiţi este a se descoperi reţele de tip mafiot sau teroriste, prevenindu-se astfel destabilizarea economiei sau atentatele la adresa siguranţei naţionale. Mai trebuie spus că uneori ofiţerilor acoperiţi li se permit încălcări ale legii. Ei sunt controlaţi de şefi direcţi,care primesc şi rapoarte periodice de la „acoperiţi".

Ce se întâmplă însă atunci când şeful ofiţerului acoperit foloseşte informaţiile pentru a şantaja şi a obţine astfel foloase personale sau pentru grupurile de interese pe care le reprezintă? Se poate apăra ofiţerul acoperit de abuzurile şefului? Breajăn spune că în această situaţie agentul nu prea are ce face deoarece şeful său îl poate aresta oricând, îi poate lua averea prin şantaj, mai ales dacă ofiţerul acoperit încalcă legea (condiţie aproape obligatorie în situaţiile în care agentul trebuie să se integreze în grupurile in-frac-ţio-nale). În cazul lui Marin Breajăn, în momentul în care şeful său, Corneliu Păltânea (fostul director al SRI Prahova) i-a confecţionat dosar penal, acesta a trecut la contra-atac: a făcut, la rândul său, denunţuri la Parchetele Militare, denunţuri care s-au constituit în dosare penale. Într-un astfel de dosar penal în care denunţul a fost înaintat de Breajăn, Corneliu Păltânea a fost condamnat de prima instanţă la trei ani de închis