Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional A devenit, practic, oficial: România e condusă de o coaliţie compusă din Traian Băsescu şi FMI. Cele două componente ale coaliţiei se vizitează, se informează, se gratulează şi apoi dau sfaturi cetăţenilor. Cetăţenii sunt de două feluri: pedeliştii (şi grupurile politice care gravitează în jurul lor) şi ceilalţi. "Ceilalţi" înseamnă partea iresponsabilă a societăţii, nărăvită la lefuri, pensii, medicamente, cartofi, benzină şi gaz la aragaz. Pedeliştii sunt un fel de apostoli care merg prin popor (Mercedes apostolorum!) şi încearcă să-l dezbare de năravuri. Uneori, pentru că până la proba contrarie, şi pedeliştii sunt oameni, câţiva dintre ei greşesc, mai vorbesc despre un leu în plus oferit ici şi colo. E rolul lui Băsescu şi al FMI să tempereze zburdălnicia asta cu blândeţe, să arate obrazul şi să spună: să nu ai alt populism în afara populismului meu!
Întâmplările acestui început de săptămână sunt relevante pentru un fenomen cronic şi grav. De mai bine de un an, guvernanţii nu mai guvernează oameni, ci tabele. Cifre. Indicatori. Balanţe. Guvernarea e bună dacă ies bine tabelele. Dacă balanţele stau drepţi. Cuvântul "criză" trebuie să acopere toate incompetenţele şi toate hoţiile. Cuvântul "criză" trebuie să umple, în lipsă de altceva, toate burţile.
Sunt bucuros să vă spun că în ultimele zile guvernarea a reuşit să depăşească o mare primejdie. Era imperios necesar ca ea să obţină note bune de la FMI. Le-a obţinut, respectabila organizaţie ne-a spus că în urmă cu un an eram ultimii oameni, acum nu mai suntem, pentru că s-a dezvoltat între timp, printre altele, criza greacă. În condiţiile unui succes de asemenea proporţii apărea primejdia lăcomiei cu corelativul ei iresponsabil, dărnicia. Dacă lucrurile merg bine, n-am putea să dăm câte ceva? O asemenea atitudine putea să strice populaţi