Aflat la doi paşi de Clisura Dunării, orăşelul Deta se mişcă în ritmul salsei diavoleşti din „Pisică albă, pisică neagră" a lui E. Kusturica.

Lumea locului e lovită de o dambla rocambolescă. Într-un birt, Călin şi Bogdan, beizadelele primarului Roman, se poartă ca nişte mafioţi miştocari, cerând taxă de protecţie altor dubioşi, pe motiv de trafic de ţigarete. Trataţi cu refuz, juniorii ninja îi taie cu săbiile. Aflată întâmplător la locul incidentului, poliţia o rupe la fugă şi cere ajutor poliţiei. Intră în scenă şeful poliţiei, Popa, irisul finului Falcă, cu anunţul-şoc că şi-a întrerupt concediul pentru a rezolva cazul. Gura nu-i mai tace nici lui Igaş, pupila finului Falcă, ministrul cu Bacalaureat tardiv şi expertiză pe tâmplărie artistică, care, speriat groaznic de Cotroceni, declară că el „a dat tot ce avea mai bun în el".

Intervine şi Boc, care îi cere lui Igaş ca, urgent, să ancheteze „practic ce se întâmplă în întreg sistemul poliţienesc din România". Goloşie, şeful poliţiei din Deta, îşi dă demisia fără să înţeleagă motivul. Apoi se internează în spital, suspect de infarct preventiv. Primarul, şeful celulei de bază oranj îşi deplânge martiriul într-o scrisoare deschisă către deteni: „Am fost pus la zid şi executat ca în urmă cu 50 de ani, pe vremea stalinismului". În timp ce prâslea se joacă de-a ştersul probelor, fratele cel mare e căutat într-o turbată dezlănţuire de forţe a poliţiei umilite.

În replică, seniorul mafioţilor mici îşi parchează autoturismul în faţa blocului iubitei. După aproape o săptămână, se predă. Poliţia susţine că nu s-a predat „în mod normal din punct de vedere juridic". Deci nu s-a predat, ci a fost prins. Într-o casă abandonată poliţiştii găsesc, fără o legătură clară cu ancheta, cuţite, pistoale, topoare, bâte. Dibuiesc, în sfârşit, suspinând sub acelaşi balcon, maşina iedului mare. Urme de sânge. Ritm infe