Patrick McGuinness a fost inclus pe lista candidaţilor la prestigiosul premiu Man Booker pentru proză, cu un thriller despre Revoluţia română. Crede că românilor nu le va plăcea cartea. Sursa: ARHIVA PERSONALĂ
"The Last Hundred Days" este romanul de debut al lui Patrick McGuinness, profesor de literatură franceză şi comparată la Oxford University şi profesor asociat la St. Anne’s College, cu care a şi ajuns pe lista lungă a nominalizărilor la prestigiosul Man Booker Prize pentru proză din acest an. Într-un interviu acordat EVZ, autorul britanic vorbeşte despre cei trei ani pe care i-a petrecut în România, între 1984 şi 1987, despre zgomotul sirenelor coloanei oficiale a lui Ceauşescu şi despre romanul său, despre care spune că nu va fi pe placul românilor.
EVZ: Puteţi descrie, pe scurt, romanul "The Last Hundred Days"?
Patrick McGuinness: Este o carte parţial autobiografică, despre un regim pe cale să-şi dea ultima suflare, fără ca cineva să ştie asta (ei bine, există câţiva oameni care ştiu, iar asta face parte din atmosfera de mister) şi despre un oraş frumos care este distrus. Are o componentă de thriller, însă este în esenţă un roman de observaţie socială şi politică. Dacă e să fiu sincer, este exagerat şi plin de inexactităţi şi de licenţe poetice.
Românii vor cataloga unele fragmente drept neverosimile, însă romanul nu îşi propune să fie unul "realist". Îmi place să cred că înglobează în el o porţie bună de adevăr, care nu este acelaşi lucru cu realitatea: adevărul despre relaţiile umane, despre politică, despre spiritul unui loc, care înseamnă ceva mai mult decât descrieri precise ale străzilor şi clădirilor.
De ce v-aţi mutat în România în 1984 şi ce aţi făcut în cei trei ani petrecuţi aici?
Tatăl meu lucra la Consiliul Britanic din Bucureşti, care era ataşat Ambasadei Marii Britanii. La vremea respectivă, eram încă la liceu î
