Liliacul vampir nu isi gaseste prada dupa mirosul sangelui, ci dupa caldura emisa prin piele, acesta creandu-si o proteina pentru a se proteja de arsuri, dar care de obicei este folosita ca alarma pentru mamifere, potrivit unui studiu publicat miercuri, citat de AFP. Aceasta trasatura genetica a vampirului explica capacitatea sa de a detecta o sursa de caldura de la 20 de centimetri distanta si "de a distinge locul unde venele sunt cel mai aproape de suprafata pielii", declara David Julius, specialist in biologie moleculara la Universitatea California din San Francisco, autorulul studiului. Expertii stiau deja ca liliecii isi localizeaza victimele adormite ghidandu-se dupa sunetul respiratiei lor si, de asemenea, bazandu-se pe amintirile sale. Cu toate acestea, cercetatorii nu au descoperit pana acum care sunt mecanismele dezvoltate de vampir pentru a isi gasi prada si pentru a o putea musca cu precizie. Toate mamiferele au o varietate de receptori care raspund la diversi stimuli exteriori: mecanici, termici sau chimici. Un astfel de receptor, o proteina numita TRPV1, se activeaza in momentul in care temperatura depaseste 43 de grade Celsius si alerteaza sistemul nervos central, pentru a evita arsurile. Acest receptor este, de asemenea, responsabil pentru senzatia de arsura a pielii avuta in momentul in care ne expunem prea mult la soare, subliniaza David Julius. Expertul, impreuna cu echipa sa, tocmai a descoperit ca liliecii si-au dezvoltat de-a lungul evolutiei lor o utilizare unica si necunoscuta pana acum a acestei proteine. (Mediafax) Liliacul vampir nu isi gaseste prada dupa mirosul sangelui, ci dupa caldura emisa prin piele, acesta creandu-si o proteina pentru a se proteja de arsuri, dar care de obicei este folosita ca alarma pentru mamifere, potrivit unui studiu publicat miercuri, citat de AFP. Aceasta trasatura genetica a vampirului explica capacitatea sa d