E pe cale sa izbucneasca un razboi estival nadusit intre Putere si Opozitie. Casus belli: cine are dreptul sa fie demagog.
Diriguitorii considera ca e normal sa fie singurii demagogi deoarece ei conduc poporul, iar Opozitia se teme sa nu ramana fara munitie electorala, deoarece pana azi nimeni nu a putut castiga sufragiile, nici guverna fara demagogie. Ceea ce nu e departe de adevar.
Puterea are dreptate: la origine, demagogia denumea actiunea de a conduce (ago) poporul (demos), numai ca termenul s-a umplut de dispret inca din antichitatea elina, cand diriguitorii, laudandu-si supusii, si-au insusit beneficiile guvernarii si, in consecinta, au avut de dat seama in fata rasculatilor.
In schimb, Opozitia poate fi oricat de demagoga pofteste, intrucat, nefiind la guvernare, nu-si poate baga mana in haznaua cu parale a comunitatii.
Dreptul de a fi demagog
Pana la urma, e vorba de dreptul de a minti, asadar de cinste. Insa cinstea si rusinea inca nu au a face cu politica, desi pot stirbi credibilitatea oricui. Nefiind o profesiune de maxima responsabilitate ca peste tot in lumea civilizata, meseria de politician ramane ceva cetos, supus batjocurii publice. Ca dovada, in cei 21 ani postdecembristi, doar Seniorul Coposu are statui si strazi.
Cum se manifesta demagogia? Ne-ar trebui o enciclopedie in "n" volume. Demagogia e discurs ipocrit, vanzare de iluzii, inselarea asteptarilor populare si chiar prostire pe fata. Punerea sa in fapt se numeste populism.
Discursul demagogic n-are a face cu ratiunea, adresandu-se unui public tinta, mai ales frustratilor si saracenilor, carora li se promite exact ceea ce asteapta. Scopul este obtinerea votului.
Demagogi si elite
Partea scandaloasa a demagogiei este ca, in dorinta de a ajunge la inima maselor, demagogul, de la Stalin citi