Din nefericire, “primavara araba” a devenit o “vara de cosmar”, cel putin pentru sirienii care s-au revoltat impotriva regimului de la Damasc condus de Bashar al-Assad. De la inceputul lunii aprilie si pana la inceputul lui august, Organizatia Natiunilor Unite nu a reusit sa ajunga la concluzia ca in Siria se produc crime impotriva unor civili, care isi cer drepturile exact ca in Libia, Tunisia, Egipt si multe alte tari din Orientul Mijlociu. La inceputul lunii august, ONU a adoptat o rezolutie, care a fost tergiversata aproape 5 luni. Textul rezolutiei condamna violarea sistematica a drepturilor omului, cere incetarea imediata a violentelor si indeamna autoritatile siriene sa realizeze reformele politice. Totodata, rezolutia propune Damascului deschiderea unei anchete pentru judecarea responsabililor atacurilor impotriva manifestantilor pacifisti. (aici si aici)

Rusia, China si in ultimul timp India, Brazilia si Africa au sustinut miscarea de rezistenta a guvernantilor sirieni, ca aparatorii suveranitatii nationale a Siriei. Ei cred ca adoptarea unui text ostil Damascului ar putea deschide calea unei interventii militare occidentale in Siria. Intorcandu-ma la o analiza publicata de mine in luna aprilie (vezi – Orientul Mijlociu: În numele tatălui!) pot sustine ca situatia nu s-a schimbat prea mult in afara faptului ca totusi ONU a adoptat o rezolutie (destul de slaba si ineficienta) si poate mai important decat asta, Turcia a inceput sa militeze pentru rezolvarea situatiei cu orice mijloace, iar Liga Araba a inceput sa acuze regimul de la Damasc de crime impotriva cetatenilor sirieni. Cateva date despre Siria si situatia actuala. Siria este o tara care ocupa cam trei-sferturi din suprafata Romaniei (185.180 km² fata de 238 391 km²) si are o populatie aproximativ egala cu cea a Romaniei de astazi [fara diaspora], cam 19 milioane de locuitori permanenti. S