Cand un om intreg la minte stie ca zilele ii sunt numarate, se face luntre si punte sa lase ceva in urma sa: o casa, un copil, o fantana, un pom sunt obligatorii, dar mai trebuie si ceva placut lui Dumnezeu, adica o fapta buna, sa-l pomeneasca urmasii.
Cand un politician roman are zilele numarate in partid, nu ca om, Doamne fereste! ci ca membru cu oarece miza electorala pentru viitoarele alegeri, nici ca se apuca sa rezolve doleantele cetatenilor din propria circumscriptie. Optiunea sa imediata este trecerea la partidul advers, sa moara colegii de ciuda, dovedind ca partizanatul sau nu urmarea decat interesul personal.
Partidul nu mai e in toate cele ce sunt
Schimbarea partidului a devenit temelie josnica a viitoarelor succese, de aceea se face tot mai des si fara niciun complex de vinovatie sau mofturi ideologic-doctrinare. Desi alesi pe programe de stanga ori de dreapta, se indeasa la putere pe indiferent ce, caci mandatul dat de alegatori nu conteaza nici cat o ceapa degerata pentru mare parte dintre alesi.
Asa cum nu conteaza agenda publica in Parlament, consilii locale, ori la varful ierarhiilor executive si institutionale, numai ca aici nerespectarea mandatului si a fisei postului atenteaza la imaginea Romaniei in lume. Astfel, desi programul Iohannes obtinuse majoritatea voturilor, guvernarea a ajuns in mainile partidului prezidential, dupa ce i s-a tras teapa PSD-ului, teapa anticipata pana si de ageamii.
Vazandu-si visul cu ochii, presedintele i-a aruncat la scurt timp pe ministrii social-democrati ca pe rufe murdare. L-ar fi deranjat in propria campanie electorala. Numarul urias de reclamatii depuse atunci in instante ne spune si de ce.
Ce se intampla cu votul?
Votul cetatenilor? E ultimul lucru la care s-au gandit guvernantii. In schimb, au avut ragaz sa-si incropeasca o maj