Răspunsul devine din ce în ce mai clar şi se desprinde şi din declaraţia recentă a vicepreşedintelui PLDM, Valeriu Streleţ, care este şi preşedinte al fracţiunii liberal-democraţilor din Parlament.
Potrivit lui Streleţ, se impune o renegociere a acordului de constituire a Alianţei pentru Integrare Europeană, preconizată pentru următorul sezon politic, din toamnă, inclusiv în ceea ce priveşte postul de preşedinte al Republicii Moldova.
Iniţial, renegocierea acordului AIE-2 era motivată, şi pe bună dreptate, de lipsa prerogativelor necesare pentru o funcţionare mai eficientă a executivului. Acum însă devine evidentă bătaia lungă a unui asemenea demers.
De ce totuşi Filat ar vrea să devină preşedinte al ţării? Mai ales că, potrivit legislaţiei în vigoare, postul respectiv are prerogative mai degrabă simbolice, Moldova fiind, din anul 2000, o republică parlamentară.
Evident, nu pentru a juca un rol mai puţin semnificativ în viaţa politică moldoveană, ci unul mai important şi, e de adăugat, mai de lungă durată. Or, funcţia de prim-ministru este una de sacrificiu. Dacă treburile merg bine, popularitatea premierului creşte, dacă apar probleme majore, toţi dau vina pe şeful executivului şi el devine prima persoană care e nevoită să demisioneze.
Şi de regulă, cei care pleacă de la şefia Guvernului nu mai revin niciodată în politica mare. Exemplele inundă în acest sens: de la Mircea Druc, Valeriu Muravschi, la Andrei Sangheli, Ion Ciubuc, Ion Sturza sau Vasile Tarlev. Anume această soartă ingrată vrea să o evite Vlad Filat şi am putea să-l înţelegem. E drept că foştii premieri invocaţi nu au avut un partid puternic în spate, aşa cum are acum Filat.
Dar apare o problema în legătură cu planurile premierului actual: nu există oare riscul ca din această cauza să fie bulversată întreaga viaţa politică de la noi şi astfel să se creeze condiţii pri
