Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional Planeta întreagă se scufundă financiar. Când dispar, ca dintr-un condei, în doar câteva şedinţe de tranzacţionare, 8.000 de miliarde de dolari din pieţele internaţionale, cuvântul "criză” nu e deloc prea mare. Însuşi preşedintele Băncii Centrale Europene nu se sfieşte să caracterizeze situaţia internaţională drept "cea mai gravă criză de după război”. Doar al nostru face apeluri televizate la moderaţie şi precauţie în cheltuirea resurselor bugetare de către politicieni şi se dă preocupat de modul în care ar putea genera presa panică. Acea presă care zilele astea dă pe galben titluri ca put finelor năsucuri de la Cotroceni întrunite de urgenţă într-o şedinţă a cărei concluzie oficială e că la noi nu e criză. Acea presă pe care, fiindcă nu s-a aliniat toată în genunchi în faţa lui, ani de zile a călcat-o în picioare întru discreditare şi la al cărei faliment a contribuit din toată fiinţa. Şi tot acea presă care primeşte în faţă, tot zilele astea, dincolo de recomandările prezidenţiale, scuipaţii blondei supreme. De ce? Păi taman pe motiv că, din interese meschine de ponegrire a responsabililor guvernamentali, n-ar fi suficient de isterică în legătură cu criza internaţională pe care doar partenerul ei politic încearcă să ne convingă că n-o vede.

Nu suntem parteneri, nici măcar pe vreme de criză, domnule preşedinte! Când v-a fost bine şi aţi stat comod în preferinţele electorale ale românilor, vă permiteaţi să persiflaţi pe oricine şi nu apelaţi la înţelegerea noastră. Eraţi, în propria şi bogata închipuire, garantul de nestrămutat al interesul naţional. Când lăcustele portocalii pe care le-aţi adus pe capul nostru s-au apucat de prădat la modul cel mai barbar cu putinţă (o fac şi azi) o ţară oricum sleită de jumătate de secol de comunism, nu-mi amintesc să fi primit vreo rugăminte mieroasă de a participa şi noi la jaf