Sub masca unui îndemn la calm, guvernatorul Isărescu ne transmite că va fi nevoit să folosească, pentru a mia oară, cursul de schimb pentru a contrabalansa excesele unui guvern aflat în an electoral.

“Nu băgaţi în seamă mişcări de 2-3% pe curs”, ne îndeamnă cu uriaşul său bazin de credibilitate în spate domnul Mugur Isărescu, cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din Europa. Şi mai departe vine explicaţia: “Când n-ai intrări/ieşiri de capital de amploare, ceva trebuie să se mişte, altfel e ca o oală sub presiune, explodează în altă parte. “, spune oficialul BNR. Nimic mai corect. Face parte din fişa postului oricărui guvernator să calmeze investitorii şi chiar oamenii de rând prin mesaje bine ticluite iar domnul Isărescu a folosit, până acum, din plin această prerogativă.

Şi atunci când spunea că inflaţia există doar în mintea necoaptă a anumitor analişti şi jurnalişti, şi atunci când ne îndemna să ignorăm creşterea masei monetare(aproximativ 300% în patru ani) pentru că ea nu este deloc dăunătoare România fiind un caz special, chiar şi atunci când BNR a ratat(iar) ţinta de inflaţie. Mesaje de calm au venit dinspre Banca Naţională şi când cursul s-a prăbuşit pur şi simplu(în 2008) sub greutatea unui deficit de cont curent pe care nimeni(nici măcar BNR) nu îl mai putea controla. Nu-i aşa, tot răul spre bine. Ne-am învăţat lecţia, acum ne aşezăm pe baze stabile şi ne pregătim pentru creşterea ce va veni. Să stăm liniştiţi.

Revenind la “oala sub presiune”, care pe timp de criză a înlocuit în discursuri automobilul care rula cu o viteză nepermis de mare în perioada de boom economic, mă întreb unde este focul care încălzeşte apa din oală? Rămân cu întrebarea şi trecem mai departe. De ce trebuie să suportăm toţi efectele depresurizării prin curs şi prin inflaţie când ar fi mai simplu ca alţii, Guvernul de exemplu, să ardă mai lent şi mai cu f