În următorii ani România riscă sancţiuni pe linie de mediu din partea Comisiei Europene inclusiv din cauza ratei mici de colectare separată a echipamentelor electrice şi electronice. Mulţi români preferă să păstraze în case, pe post de “bibelouri”, electrocasnicele vechi sau defecte, iar atunci când se decid să scape de ele, de obicei le aruncă laolaltă cu deşeurile menajere.
Cotă de colectare impusă de Comisia Europeană
României i-a fost impusă de către Comisia Europeană o ţintă anuală de patru kilograme pe locuitor pentru colectarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice. În ultimii doi ani, însă, în România au fost colectate aproximativ 30.000 de tone de deşeuri de acest tip, ceea ce reprezintă 1 - 1,5 kg pe cap de locuitor pe an, deci un sfert din norma impusă de Comisia Europeană.
Spre deosebire de România, care e codaşă în clasamentul cantităţilor de deşeuri electrice şi electronice predate, Norvegia a colectat anual 14 kilograme pe cap de locuitor.
La nivel european, se pune destul de mult accent pe colectarea separată şi constantă a acestor tipuri de echipamente tocmai pentru că 80 - 90% din acestea se recuperează ca materii prime. Reciclând, prin intermediul acestor deşeuri, un kilogram de aluminiu, se salvează opt kilograme de bauxită, patru kilograme de chimicale şi 14 kilowaţi de electricitate. Dintre aceste deşeuri, telefoanele celulare şi calculatoarele conţin cele mai mari proporţii de metale grele şi metale rare. De pildă, un milion de telefoane mobile conţin 250 de kilograme de argint, 24 de kilograme de aur, nouă kilograme de paladiu şi nouă tone de cupru.
Problema legată de colectarea acestor deşeuri nu ţine doar de reciclare, ci şi de mediu. De exemplu, un tub catodic al unui televizor poluează 50 de metri pătraţi de sol timp de 30 de ani.
În plus, cantităţi mari de deşeuri e
