Cu ani în urmă, în Germania, am avut drept colegă de studii, la Garmisch-Partenkirchen, o tânără din Bielorusia. O frumuseţe. La suflet şi la chip.
Şi s-ar fi aprins inimile multora dintre cei încântaţi de trecerea ei prin lume, fascinaţi de adumbririle din privirile sale, dar soarta a făcut să fie mai rapid un ofiţer croat. Căsătorit. Şi cu copii.
Ei bine, spre deosebire de mentalitatea comunistă, care mai marchează Europa Răsăriteană, cu prejudecăţi desuete, mimate şi clamate drept justiţia supremă – ca şi cum pe sentimentele unui om poţi trece cu şenilele impotenţilor din jilţurile administrative menite a le polei gângăvitul de sugari ai stelelor nemeritate -, acolo, în arealul multinaţional din Garmisch, toată lumea i-a protejat. Şi admirat.
Ofiţerul croat avea în memorie luptele dure din războiul de secesiune, ce a dus la dezintegrarea ex-Iugoslaviei. Înalt, blond, hotărât, reţinut în orele de la clasă. Era marcat, ca şi colegii lui, de moartea camarazilor săi, în ploaia de gloanţe şi schije provocată de confruntarea, pe viaţă şi pe moarte, dintre sârbi şi croaţi.
Ea, domniţa bielorusă, o fântână arteziană! Ochi plini de viaţă, susur de izvor în cuvintele rostite franc, amical, fără urmă de ranchiună. Ea nefiind oricine. Ci fata care a avut curajul să rupă Constituţia URSS, în piaţa mare din Minsk, în faţa mulţimii extaziate de apropierea libertăţii. Moment filmat de prietenii săi. Dar şi de KGB. Care a dat-o în urmărire generală. Ca să fie salvată a fost scoasă din ţară şi trimisă de o organizaţie civică la colegiul americano-german, de studii internaţionale de securitate, din Garmisch.
Finalul? După absolvirea colegiului, ea a plecat într-o ţară de unde putea reveni ulterior la Minsk. La revederea promoţiei, peste câţiva ani, doar el a participat. Despre ea, un coleg din Rusia a dat o singură informaţie, când a fost întrebat ce ma